Embolizarea arterelor uterine este deseori recomandata ca tratament pentru fibromul uterin. Desi este recunoscuta ca o metoda eficienta si lipsita de riscuri importante, consider ca aceasta evaluare nu este conforma cu realitate, iar riscurile depasesc cu mult beneficiile, in ciuda bunei reputatii de care se bucura aceasta tehnica.
Experienta de-a lungul timpului cu paciente care au realizat aceasta interventia nu a fost una pozitiva. Fibroamele mici de 3-4 cm care nu au indicatie de embolizare si pentru niciun alt tip de interventie, in niciun caz nu trebuie adresate prin EAU. Desi se concluzioneaza faptul ca fibromul reprezinta sursa durerii pelvine, consider ca acest diagnostic este eronat, deoarece un leiomiom de dimensiuni reduse (3-4 cm) nu are manifestari clinice importante. In aceste cazuri ar trebui ridicata suspiciunea de endometrioza profunda pelvina sau adenomioza si realizarea unor investigatii aprofundate. In schimb, recomandarea de EAU fara a se face clinic diferenta intre aceste patologii poate supune pacienta unor riscuri inutile. Fertilitatea poate fi compromisa, iar asta poate fi o adevarata drama, in special in cazul pacientelor tinere, fara niciun antecedent de infertilitate.
Numarul mare de paciente care au suferit reactii adverse dupa realizarea interventiei m-a determinat sa exclud aceasta varianta atunci cand fibroamele de dimensiuni mai mari sunt simptomatice. Pacientele se confrunta de multe ori cu dureri chiar si dupa embolizare. Au existat cazuri cand m-am vazut nevoit sa recomand si sa realizez histerectomii unor paciente cu istoric de EAU, cu sindrom dureros rezistent la orice fel de medicatie.
Atunci cand nu mai este aprovizionat cu sange, fibromul intra intr-un proces de degenerare care determina depunerea de calciu. Asta duce la calcifiere. Cu cat fibromul este mai mare, cu atat durerile vor fi mai mari cand involueaza si se calcifica. Aplicarea presiunii asupra anumitor zone din parte fibromului calcifiat poate duce inclusiv la dureri persistente ale taliei.
Efectele adverse ale procedurii sunt importante si numeroase. Aceasta are un impact negativ asupra fertilitatii. Pacientele prezinta un risc ridicat de avort sau complicatii in timpul sarcinii.
Modificări ale functiei ovariene si a calitatii ovulelor pot aparea ca urmare a EAU. Acest lucru apare din cauza modificarilor fluxului sanguin catre ovare, care provoaca o afectiune numita insuficienta ovariana prematura.
Recurenta fibroamelor reprezinta o posibilitate ridicata, caz in care pacienta a fost supusa inutil unor riscuri importante. In cazuri grave EAU poate provoca infectii. In cazuri foarte rare un tip de cancer numit leiomiosarcom poate crește în fibroame. EAU trateaza fibroamele, dar nu si acest tip de cancer. Iar pentru ca nu se recolteaza specimente pentru analiza histopatologica, procedura poate provoca o intarziere in diagnosticarea si tratarea acestui tip de cancer.
Scopul embolizării fibromului uterin este de a provoca ischemie și necroză a tumoriii, prezervand in acelasi timp integritatea uterului. La pacientele care au realizat procedura si care prezinta durere severa, se recomanda urmarirea clinica la intervale stranse si RMN pentru a evita comorbiditatile asociate.
Aceasta patologie trebuie evaluata in functie de mai multe elemente: marimea fibroamelor, varsta pacientei, precum si simptomatologia. In cazul unor dimensiuni mai mari se recomanda tratamentul chirurgical. Atunci cand fibroamele sunt de dimensiuni mici si sunt asimptomaice, se poate indica tratament hormonal. Tratamentul medicamentos poate fi recomandat insa pe maxim 6 luni, timp in care fibromul nu va evolua, insa exista riscul unei cresteri substantiale la incetarea tratamentului
O alternativa la EAU o reprezinta metoda HIFU
Tratamentul fibroamelor folosind ultrasonografia focalizata de inalta intensitate este o procedura termoablativa, non invaziva, aplicata transcutanat. Aceasta procedura a ultrasunetelor focalizate este folosita inca din 1940 pentru tratarea diverselor patologii tumorale benigne si maligne. Metoda este non ionizanta si nu interfereaza cu functia organului asupra caruia se intervine.
Procedura aprobata de FDA (Federal Drug Administration) in 2004, reprezinta focalizarea ultrasunetelor si cresterea rapida a temperaturii peste 60 grade C cu scopul necrozarii si dezintegrarii masei tumorale. Concentratia ridicata de energie intr-un focar elipsoidic foarte mic pentru a crea zone discrete de necroza tisulara garanteaza integritatea tesutului adiacent, cat si a structurilor dintre sursa de energie si tesutul tinta. Aceasta procedura se poate face in ambulatoriu, cu sedare usoara. Disconfortul este minim, pacienta fiind monitorizata atent pe tot parcursul interventiei.
Indicatiile pentru tratamentul HIFU sunt practic aceleasi ca si pentru indepartarea chirurgicala a fibroamelor. Exceptie facand masele tumorale de dimensiuni mari (15-20 cm), pentru care este necesara interventia chirurgicala.
Cum se desfasoara?
Este necesara efectuarea unui RMN pregatitor cu substanta de contrast, de preferinta cu pacienta in pozitie ventrala, pentru a determina pozitia exacta a organelor adiacente. Pacienta este asezata cu fata in jos pe masa unitatii de terapie HIFU. Monitorizarea ecografica se face in timp real pentru a se asigura ca uterul ramane in pozitia corecta si pentru a se asigura ca nu exista anse intestinale interpuse. Fasciculul de energie patrunde prin piele si tesut, concentrandu-se asupra fibromului. Substanta de contrast se administreaza dupa finalizarea procedurii, pentru a se masura rezultatele. Este important de mentionat ca rezultatele se vor vedea treptat, pe parcursul a catorva luni.
Conform datelor unui grup de studiu german, rata de succes pentru tratamentele HIFU a fibromului uterin este mai mare de 90%, în timp ce aproximativ 11% au necesitat tratament suplimentar (histerectomie, EAU) la un an dupa efectuarea procedurii (Kamp J E, David M, Scheurig-Muenkler C. et al.Clinical outcome of magnetic-resonance-guided focused ultrasound surgery in the treatment of symptomatic uterine fibroids. Rofo. 2013;185:136–143)
Efectele secundare potențiale sau complicațiile după tratamentul cu HIFU sunt destul de rare:
- durerea peri-intervenționala (de obicei scazuta si de scurta durata), poate fi de obicei gestionata bine cu analgezie
- (ușoare) arsuri ale pielii
- usoara inflamațte a tesutului adipos subcutanat si a muschilor abdominali
- parestezie a picioarelor datorata iritarii sau deteriorării nervilor
- Scurgeri vaginale
- sangerari crescute si / sau neregulate timp de aproximativ 3 luni dupa procedura
Spre deosebire de procedura de embolizarea fibromului, ovarele nu sunt expuse la radiatii ionizante in timpul tratamentului cu HIFU. Literatura de specialitate sugereaza faptul ca procedura nu are un impact negativ asupra fertilitatii. Procedura este non invaziva, de aceea nu vor exista cicatrici, riscurile aferente unei interventii chirurgicale sunt astfel eliminate.