Fibromul uterin este o patologie uterină cu o incidență ridicată în rândul femeilor. Se estimează că 3 din 4 femei vor suferi de această afecțiune pe parcursul vieții. Boala este descoperită, cel mai des, întâmplător, în cadrul consultului ginecologic de rutină. Boala poate fi asimptomatică, sau poate provoca anumite simptome ce vor necesita consultul de specialitate. De regulă, boală apare între 35 – 55 de ani și poate persista până la menopauză.
Ce este fibromul uterin?
Fibromul uterin este o patologie tumorală necanceroasă care afectează peste 40% din populația feminină de peste 35 de ani.
Acesta se poate dezvolta în interiorul uterului, la exteriorul acestuia, sau în peretele lui. Este o tumoră care parazitează uterul, fiind bine delimitată de țesutul uterin din jur.
De obicei, fibromul uterin este depistat în stadii incipiente, la controalele ginecologice de rutină, când este asimptomatic. În majoritatea cazurilor există mai mulţi noduli fibromatoși la nivelul uterului, dimensiunile acestora variind de la câţiva milimetri până la dimensiuni impresionante (cât o sarcină la termen). Majoritatea femeilor diagnosticate cu leiomiom nu prezintă nici un semn clinic de boală.
Cauze și factori de risc ai fibromului uterin
Cauzele principale care duc la apariția acestei afecțiuni sunt dezechilibrul hormonal provocat de excesul de estrogen și predispoziția genetică. Pacienții care au rude de gradul I diagnosticate cu fribrom uterin au un risc ridicat de a dezvolta astfel de tumori.
Alți factori de risc care favorizează apariția fibromului uterin sunt:
- Supraponderabilitatea;
- Vârsta de peste 30 de ani;
- Menarha precoce;
- Sindromul ovarelor polichistice;
- Fumatul;
- Consumul de alcool;
- Menopauza tardivă, atunci când această se instalează la vârstă de peste 55 de ani.
Fibromul uterin la menopauza
Menopauza reprezintă acea perioadă din viața femeii în care activitatea ovariană încetează. Se sistează producția de hormoni sexuali feminini, implicit menstrele. Putem spune că femeia a intrat la menopauză după un an de absență a menstrelor. Deși este o schimbare normală, această etapă a vieții vine cu anumite provocări. Activitatea ovariană este extrem de important în reglarea funcțiilor organismului. Menopauza debutează, de regulă, în jurul vârstei de 40 de ani.
Hormonii sexuali feminini joacă un rol important în apariția fibromului uterin. Riscul dezvoltării leiomiomului este mult mai ridicat în perioadele în care activitatea hormonală este mai intensă. Atunci când menopauza se instalează, eventualele fibroame tind să să se micșoreze și chiar să dispară.
Apariția fibroamelor uterine la menopauză reprezintă un fenomen rar și improbabil. În astfel de cazuri precizia diagnosticului este esențială deoarece poate fi vorba despre o tumoră malignă care se poate confunda cu un fibrom uterin. De regulă, tumorile care apar după instalarea menopauzei trebuie investigate și monitorizate cu atenție. Riscul de transformare malign crește semnificativ odată cu instalarea menopauzei.
Diagnosticul diferențial este extrem de important atunci când pacienta se află la menopauză și este suspectă de apariția unui fibrom. Este important de știut faptul că există și alte patologii benigne ce dau simptomatologie similară cu cea a fibromului uterin.
Pentru a detemina natura tumorii se poate realiza o investigatie Doppler. Formațiunile benigne au vascularizație scăzută, în timp ce hipervascularizația poate ridica suspiciunea de malignitate.
Simptomele fibromului uterin la menopauză
Fibromul uterin la menopauză provoacă simptome mult mai puțin severe.
Cel mai cunoscut simptom al fibromului uterin la menopauză este apariția metroragiilor, a sângerărilor vaginale. Pacientele aflate în perioada menopauzei trebuie să se prezinte la doctorul ginecolog pentru a efectua o consultație amănunțită atunci când experimentează următoarele simptome:
-
Durere și presiune pelvină
În funcție de dimensiunea fibroamelor uterine și de poziția acestora în cavitatea pelviană, acestea pot da dureri spontane și senzația de presiune pelvină.
-
Probleme urinare
Din cauza compresiei vezicale, fribroamele uterine pot da senzația urinării frecvente.
-
Constipație și probleme intestinale
Fibroamele cu orientare spre pelvis favorizează apariția constipației, a balonarii și a problemelor intestinale cum ar fi ocluzii intestinale minore.
-
Dispareunie
Apariția durerii la contactul sexual poate fi un indicator care să ateste existența unor fibroame uterine.
-
Anemie și oboseală
Din cauza hemoragiilor repetate există riscul apariției unei anemii severe care provoacă o stare de oboseală cronică.
Tratamentul fibromului uterin
Atitudinea terapeutică depinde de anumiți factori:
- Localizarea fibromului
- Severitatea simptomatologiei
- Vârsta pacientei
- Mărimea fibromului
Fibromul uterin poate fi asimptomatic și nu necesită tratament, ci doar monitorizare regulată de către medicul ginecolog. Expectativă este abordarea corectă atunci când ne bazăm pe faptul că fibroamele uterine scad în dimensiuni odată cu instalarea menopauzei.
În cazul celor simptomatice, tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical, în funcție de gravitatea simptomelor.
Tratamentul medicamentos nu duce la dispariția fibroamelor uterine, scopul acestuia fiind de a reduce dimensiunea fibroamelor și de a ameliora simptomatologia. În cazul în care pacienti se află la menopauză și există unul sau mai multe fibroame uterine ce provoacă simptomatologie, există doar câte soluții disponibile:
- Antiinflamatoarele nesteroidiene, folosite pentru ameliorarea durerilor;
- Tratamentul chirurgical fie de extirpare a tumorii, fie de îndepărtare a uterului.
Tratamentul chirugical este metoda principală de înlăturare a fribroamelor uterine. Intervențiile chirurgicale care pot fi efectuate în cazul acestei boli sunt:
- Miomectomia – excizia fribromului sau a fibroamelor cu conservarea uterului, pe cale chirurgicală sau laparoscopică;
- Histerectomia – extirparea uterului
Embolizarea fibromului uterin – este o procedură fără utilitate reală, pe care nu o recomand sub nicio formă, în special femeilor la menopauză. Ea poate cauza simptome extrem de severe ce pot fi cu ușurință evitate.
