Uro-ginecologie

Tractul genital și urinar sunt intim asociate din punct de vedere anatomic și embriologic începând din stadiile cele mai precoce ale dezvoltării. Vezica urinară este localizată deasupra peretelui vaginal anterior, iar uretra fuzionează cu aceasta. Aceste două structuri, ca și celelalte structuri ale planseului pelvian, sunt supuse unui risc din timpul sarcinii și al nașterii. 

Termenul de ˝uroginecologie˝ a fost creat pentru a descrie acea arie a ginecologiei care studiază afecțiunile tractului urinar inferior feminin; însă este evident ca afecțiunile tractului urinar reprezintă numai o fațetă a spectrului larg de afecțiuni ale planseului pelvian ce apar la femei.

Fiecare sistem de la nivelul planseului pelvian – urinar, genital, intestinal – traversează pelvisul și ia sfârșit printr-un orificiu propriu. Astfel, aceste sisteme sunt intricate în ceea ce privește funcția și suportul anatomic. Tulburarile ce apar la nivelul acestor componente trebuie evaluate ținând cont de impactul asupra funcției structurilor înconjurătoare și de anatomia funcțională a planșeului pelvian.

Simptomele tractului urinar inferior reprezintă cauze frecvente pentru care pacientele solicită consult ginecologic. Alterarea funcției vezicale produce o varietate de simptome specifice tractului urinar.

Incontinența urinară se definește prin pierderea involuntară a urinii ce reprezintă o problemă socială sau de igienă și care poate fi demonstrată obiectiv. Incontinența urinară reprezinta un simptom, nu un diagnostic.

Tipurile simptomelor urinare inferioare la femei sunt:

Odată declanşată rareori se ameliorează spontan. Se cunosc numeroase soluţii care ameliorează acest simptom, dar niciodată nu duc la dispariţia lui completă. Formele uşoare de incontinenţă, în special la femeile tinere inainte de menopauză, beneficiază de tratament conservator (gimnastica Kegel, biofeedback, etc).

Tratamentul chirurgical al incontinenței urinare şi prolapsului urogenital se realizează prin tehnici minim invazive cu spitalizare sub 24 de ore. Se utilizează atât tehnici chirurgicale convenționale care folosesc pentru reconstrucţie ţesuturile proprii, cât şi tehnici de protezare cu bandelete sau meşe din materiale acceptate de organismul uman.

În marea majoritate a cazurilor tratamentul este chirurgical. Dintre acestea, procedeele numite TVT (transvaginal tape) sau TOT (transobturator tape) sunt cele mai cunoscute.

Dacă experimentați mai multe simptome din cele prezentate mai sus, nu ezitați să consultați medicul specialist cât mai curând.

Completați formularul de mai jos pentru a stabili împreună programarea.