Fibrom uterin

Fibromul uterin este o afecțiune destul de frecventă, prezentă la un procent semnificativ de femei, în special la cele aflate în premenopauză. Se estimează că aproximativ 20-50% dintre femeile cu vârste între 30 și 50 de ani pot dezvolta fibroame uterine, dar multe dintre aceste formațiuni rămân asimptomatice și nedetectate. 

Cuprins

1. Ce este fibromul uterin?
2. Tipuri de fibrom uterin
3. Unde cresc fibroamele uterine?
4. Cum se dezvoltă un fibrom uterin?
5. Factorii de risc ai fibromului uterin
6. Cauzele apariției fibromului uterin
7. Simptomele fibromului uterin
8. Diagnosticul fibromului uterin
9. Tratamentul fibromului uterin
10. Posibile complicații ale fibromului uterin
11. Este posibilă prevenția fibromului uterin?
12. Sarcina și fibromul uterin
13. Fibromul uterin și infertilitatea

Ce este fibromul uterin? 

Fibromul uterin (sau leiomiomul uterin) reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă a uterului. Până la un sfert dintre femeile în perioada fertilă prezintă cel puțin un fibrom uterin. Fibromul poate crește pe perioada sarcinii, dar ulterior involuează în perioada post-menopauză.

Se poate dezvolta în interiorul uterului, la exteriorul acestuia, sau în peretele lui. Este o tumoră care parazitează uterul, fiind bine delimitată de țesutul uterin din jur.

De obicei, fibromul uterin este depistat în stadii incipiente, la controalele ginecologice de rutină, când este asimptomatic. În majoritatea cazurilor există mai mulţi noduli fibromatosi la nivelul uterului, dimensiunile acestora variind de la căţiva milimetri până la dimensiuni impresionante (cât o sarcină la termen).  Majoritatea femeilor diagnosticate cu leiomiom nu prezintă nici un semn clinic de boală.

Tipuri de fibrom uterin

Există mai multe tipuri de fibroame uterine, care diferă în funcție de localizare și modul de atașare. Printre acestea se numără:

• Fibrom intramural: Acestea se dezvoltă în peretele muscular al uterului și sunt cele mai comune;
• Fibrom submucos: Aceste fibroame se formează sub mucoasa interioară a uterului;
• Fibrom subseros: Acestea se dezvoltă sub învelișul exterior al uterului, pot ajunge la dimensiuni considerabile și se pot extinde în zona pelvisului;
• Fibrom pedunculat: Mai puțin frecvente, aceste fibroame sunt atașate de uter printr-o tulpină, având o formă similară unei ciuperci, cu un peduncul și o parte superioară mai lată.

Unde cresc fibroamele uterine?

Fibroamele uterine se dezvoltă din țesutul muscular neted al uterului. Acestea pot fi localizate în interiorul și în jurul uterului, în funcție de tipul de fibrom. 

Cum se dezvoltă un fibrom uterin?

Dezvoltarea unui fibrom uterin este un proces complex, influențat de o combinație de factori hormonali, genetici și de creștere celulară. În timpul vieții reproductive a unei femei, nivelurile fluctuante de estrogen pot determina creșterea fibroamelor. În plus, anumite mutații genetice sunt asociate cu predispoziția la dezvoltarea fibroamelor uterine, ceea ce sugerează o componentă ereditară.

Factorii de risc ai fibromului uterin

Există mai mulți factori de risc asociați cu dezvoltarea fibroamelor uterine, iar aceștia pot varia în funcție de genetică, stil de viață și factorii hormonali. 

• Istoricul familial;
• Nivelurile crescute de estrogen și progesteron;
• Debutul menstruației la o vârstă mai tânără;
• Lipsa unei sarcini; 
• Obezitatea;
• Femeile afro-americane prezintă un risc mai mare de a dezvolta fibroame uterine.

Cauzele apariției fibromului uterin

Deși nu se cunoaște cauza principală a apariției fibromului uterin, se presupune că apare într-un context neurohormonal (nivelurile de estrogen și progesteron) al pacientei în cursul vieții sale reproductive.

Simptomele fibromului uterin

Cele mai frecvente simptome pentru care o femeie cu fibrom uterin se prezintă la medicul ginecolog sunt:

• Sângerări menstruale abundente, cu cheaguri;
• Sângerări intermenstruale;
• Durere la nivelul abdomenului inferior;
• Senzaţia de presiune la nivelul vezicii, micţiuni frecvente;
• Senzaţia de balonare abdominală, de presiune rectală.

Diagnosticul fibromului uterin

Diagnosticul fibromului uterin este un proces care implică mai multe etape și metode de evaluare pentru a asigura o identificare corectă și completă a acestei afecțiuni.

• Examen ginecologic de rutină;
• Ecografia transvaginală;
• Rezonanță magnetică (IRM);
• Tomografie computerizată (CT);
• Histeroscopie;
• Sonohisterografie;
• Histerosalpingografie.

Aceste metode diagnostice ajută la stabilirea unei imagini complete a prezenței, dimensiunii și impactului fibroamelor asupra sănătății uterine, ghidând astfel deciziile de tratament.

Tratamentul fibromului uterin

Abordarea tratamentului depinde de anumiți factori:

• Localizarea fibromului;
• Severitatea simptomatologiei;
• Vârsta pacientei;
• Intenția de avea o sarcina;
• Mărimea fibromului.

Expectativă este prima metodă după confirmarea diagnosticului. Se bazează pe faptul că la menopauză toate fibroamele uterine scad în dimensiuni. Expectativă depinde de mărimea fibromului sau a fibroamelor, simptomatologia și vârsta pacientei.

Tratamentul medicamentos pentru fibromul uterin

Tratamentul hormonal – se referă la contraceptivele orale combinate și progestative. Sunt prescrise cu scopul controlării sângerărilor anormale, însă au eficacitate scăzută.

Hormoni care eliberează gonadotropină (agoniști GnRH) – prin inducerea menopauzei, volumul fibroamelor este redus.  Nu este un tratament de perspectivă și nu poate fi prelungit pe termen lung, iar la întreruperea sa, volumul fibromului și simptomatologia revin în câteva luni. În plus, este important de știut faptul că efectele adverse sunt semnificative.

Modulatorii receptorilor de progesteron – au aproximativ același efect ca și analogii de GnRH, dar cu reacții adverse mai reduse.

Agenții antifibrinolitici (acidul tranexamic) – sunt folosiți în cazul sângerărilor importante.

Antiinflamatoarele nesteroidiene – sunt folosite pentru ameliorarea durerilor.

Tratamentul chirurgical al fibromului uterin

Tratamentul chirurgical al fibroamelor uterine este necesar când acestea sunt simptomatice sau de dimensiuni mărite.

Miomectomie laparoscopică

Intervenția laparoscopică pentru îndepărtarea fibromului uterin implică o serie de mici incizii prin care sunt introduse o cameră și ustensilele folosite pentru îndepărtarea tumorii. Această intervenție nu lasă cicatrici mari, iar recuperarea este ușoară.

Miomectomia este un procedeu conservator şi are indicaţii la femeile care doresc prezervarea fertilităţii.

Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor (ACOG) şi de Societatea Americană de Medicină Reproductivă (ASRM) recomandă următoarele criterii pentru stabilirea necesității intervenției:

• fibroame care reprezintă o preocupare semnificativă pen­tru pacientă, chiar dacă sunt asimptomatice;
• fibroame cauzatoare de metroragii şi/sau anemii;
• fibroame care determină dureri acute sau cronice;
• fibroame care produc afecţiuni urinare semnificative;
• infertilitate cu deformarea cavităţii uterine sau ocluzie tubară.

Avantajele miomectomiei laparoscopice faţă de miomectomia clasică include:

• reducerea durerii postoperatorii;
• spitalizarea mai scurtă;
• recuperarea mai rapidă;
• reducerea morbidităţii febrile şi a pierderii de sânge.

Această metodă poate reduce riscul de formare a aderenţelor postoperatorii. În comparaţie cu miomectomia abdominală, rezultatele fertilităţii la pacientele simptomatice cu infertilitate pot conduce la rate mai mari ale concepţiei. Mai mult, ruptura uterină după miomectomia laparoscopică este un eveniment rar. Prin urmare, laparoscopia ar trebui să fie abordarea standard pentru miomectomie.

Histeroscopie exploratorie/ intervențională

Constă în vizualizarea cavității uterine cu ajutorul unui dispozitiv numit histeroscop. Histeroscopia poate fi folosită ca metodă de diagnosticare și tratament a fibroamelor uterine, dar și pentru următoarele afecțiuni:

• Polipilor endometriali/ fibrom submucos – diagnosticul și îndepărtarea acestora;
• Sinechiilor uterine (Sindrom Asherman) – benzi de țesut cicatricial ce se formează în interiorul uterului și pot duce la tulburări de menstruație și la infertilitate;
• Septurilor uterine – reprezintă o malformație uterină care poate fi corectată histeroscopic;
• Sangerarilor uterine anormale – histeroscopia identifica cauza și oferă și modalitatea terapeutică (ex. ablația de endometru – excizia histeroscopica a mucoasei uterine pentru a rezolva anumite cauze de sângerare uterină anormală).

Tratament noninvaziv – HIFU

Ultrasonografia focalizată de înalta intesitate este o procedura termoablativa, non invazivă, aplicată transcutanat. Această procedura a ultrasunetelor focalizate este folosită încă din 1940 pentru tratarea diverselor patologii tumorale benigne și maligne. Metoda este non ionizantă și nu interferează cu funcția organului asupra căruia se intervine.

Procedura aprobată de FDA (Federal Drug Administration) în 2004, reprezintă focalizarea ultrasunetelor și creșterea rapidă a temperaturii peste 60 grade C cu scopul necrozarii și dezintegrării masei tumorale. Concentrația ridicată de energie într-un focar elipsoidic foarte mic pentru a crea zone discrete de necroză tisulară garantează integritatea țesutului adiacent, cât și a structurilor dintre sursa de energie și țesutul țintă. Această procedura se poate face în ambulatoriu, cu sedare ușoară. Disconfortul este minim, pacienta fiind monitorizată atent pe tot parcursul intervenției.

Indicațiile pentru tratamentul HIFU sunt practic aceleași că și pentru îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor, excepție făcând masele tumorale de dimensiuni mari (15-20 cm), pentru care este necesară intervenția chirurgicală.

Posibile complicații ale fibromului uterin

Deși majoritatea fibroamelor uterine nu provoacă simptome severe, unele pot duce la complicații semnificative, afectând calitatea vieții unei femei. 

• Probleme urinare;
• Constipație cronică
• Dureri abdominale severe;
• Infertilitate sau la avorturi spontane recurente (foarte rar);
• Complicații în timpul sarcinii, cum ar fi nașterea prematură sau poziționarea anormală a fătului.

Este posibilă prevenția fibromului uterin? 

Prevenția fibromului uterin nu este pe deplin posibilă, dar adoptarea unui stil de viață sănătos, menținerea unei greutăți corporale normale, activitatea fizică regulată și evitarea consumului excesiv de alcool pot reduce riscul de dezvoltare a fibroamelor. Suplimentele de vitamina D pot fi, de asemenea, benefice.

Sarcina și fibromul uterin

Fibroamele pot influența sarcina în funcție de mărimea, numărul și localizarea lor. De exemplu, fibroamele submucosale, care se dezvoltă în cavitatea uterină, pot reduce șansele de implantare a embrionului și pot crește riscul de avort spontan. De asemenea, fibroamele mari pot determina o creștere mai rapidă a uterului, ceea ce poate duce la disconfort abdominal și la complicații precum nașterea prematură. În unele cazuri, fibroamele pot cauza poziționarea anormală a fătului, ceea ce poate necesita o naștere prin cezariană.  

Gestionarea unei sarcini cu fibrom uterin necesită o monitorizare atentă de către un medic specialist.

Fibromul uterin și infertilitatea

Există o legătură între fibroamele uterine și infertilitate, deși nu toate femeile cu fibroame se confruntă cu dificultăți în a rămâne însărcinate. 

Fibroamele submucoase sunt cele mai frecvent asociate cu infertilitatea, deoarece pot modifica forma cavității uterine, interferând cu implantarea embrionului. De asemenea, fibroamele mari sau multiple pot bloca trompele uterine, împiedicând întâlnirea spermatozoizilor cu ovulul. În unele cazuri, fibroamele pot provoca inflamații cronice ale endometrului, care pot afecta negativ mediul uterin. 

Pacientele care se confruntă cu infertilitate din cauza prezenței fibroamelor uterine pot apela la tehnici de reproducere umană asistată. 

Dacă experimentați mai multe simptome din cele prezentate mai sus, nu ezitați să consultați medicul specialist cât mai curând.

Completați formularul de mai jos pentru a stabili împreună programarea.