Endometrioza

Pentru diagnosticarea corectă a endometriozei este nevoie de un protocol bine pus la punct, precum și de o experiență în recunoașterea simptomelor și a localizării leziunilor. Anamneza joacă un rol extrem de important, deoarece mare parte dintre simptome pot fi nespecifice. O parte dintre paciente pot ignora simptomatologia, pe care nu o vor identifica.  Examinarea clinică este, de asemenea esențială. Examinarea IRMN cu protocol de endometrioză poate oferi o imagine mai bună a întinderii bolii. Însă standardul “de aur” în diagnosticare îl reprezintă laparoscopia exploratorie.

• Consult ginecologic: prima suspiciune de diagnosticare apare după efectuarea anamnezei, adică după discuția pe care doctorul o are cu pacienta, care subliniază existența durerii la menstră, a durerilor la contact sexual sau a imposibilității de a rămâne însărcinată după mai mult de un an de încercări. Examenul clinic pelvin poate releva anumite deviații de la normal doar când boală este extrem de avansată, cu afectarea elasticității țesuturilor pelvine, a mobilității organelor din pelvis sau prin palparea nodulilor rectovaginali în spatele uterului).
• Ecografie transvaginală: se pot depista doar chisturile endometriozice ovariene și uneori prezența de țesut cicatricial, fibros la nivelul septului recto-vaginal.
• CA 125 în cazul prezenței unor chisturi ovariene suspecte, analizele de sânge pot identifica o creștere a markerului CA 125. Acest marker însă indică doar o suferință a ovarului și se regăsește și în cazul altor boli – cancer ovarian sau uterin, deci nu are o specificitate absolută.
• RMN: utilizarea unui protocol specific pentru evidențierea leziunilor de endometrioză poate stabili cu o acuratețe destul de mare dimensiunea, extinderea și invazia leziunilor de endometrioză. Aprecierea corectă a extinderii permite stabilirea unui plan de management corect, evitând astfel unele intervenții chirurgicale inutile sau suboptimale (cazurile în care din echipa operatorie lipsește un chirurg digestiv și un chirurg urolog)

Durerile provocate de endometrioză pot fi gestionate, în unele cazuri, cu ajutorul terapiilor hormonale și cu ajutorul analgezicelor. 

Chirurgia poate fi folosită pentru excizia leziunilor endometriozice. Cea mai frecventă intervenție chirurgicală folosită este laparoscopia. Dacă ovarele conțin chisturi endometriozice, acestea sunt cel mai bine tratate chirurgicale, deoarece este puțin probabil să dispară singure și nu pot fi tratate cu medicamente.

Tratamentul de elecție al endometriozei profunde îl reprezintă chirurgia excizională. Excizia este metoda chirurgicala ce presupune îndepărtarea focarelor de endometrioză în profunzime, din rădăcini. Spre deosebire de ablație, excizia are o rată de recidivă mult mai mică. Această tehnică chirurgicală presupune o supraspecializare a ginecologului ce se realizează prin efectuarea unui număr mare de intervenții. Chirurgul trebuie să recunoască diferitele aspecte ale leziunilor de endometrioza, pentru a le îndepărta corect.

Prin tehnica ablatiei se vaporizează țesuturile de la suprafață, însă leziunile profunde de endometrioza nu sunt adresate. Boala rămâne activă în pelvis. 

Studiile au dovedit faptul că operația de excizie realizată de către un specialist îmbunătățește atât calitatea vieții, cât și fertilitatea, atât în ceea ce privește endometrioza superficială, cât și cea profundă.

Adenomioza reprezintă prezența glandelor endometriale sau a țesuturilor stromale în miometru. Ea nu trebuie confundată cu endometrioză, chiar dacă au trăsături comune. Adenomioza este o patologie benignă a uterului, foarte frecvența.

• durerile severe abdominale în timpul menstruaţiei
• durerile în timpul actului sexual
• durere cronică pelvină
• infertilitate
• menstruaţia prelungită (mai mult de 5-7 zile), cu sângerare abundentă;

Diagnosticul adenomiozei presupune examen clinic şi imagistic. Cel mai frecvent sunt utilizate metodele imagistice, respectiv ultasonografia, dar un diagnostic diferenţial realizat cu ajutorul RMN-ului (rezonanţă magnetică nucleară), care poate diferenţia adenomioaza de alte afecţiuni, precum fibromul uterin, cel mai des confundat dar şi asociat cu adenomioza, este extrem de relevant.
Examinarea imagistică, prin RMN poate decela tipul de adenomioză, fiind cunoscute până în prezent 3 forme: adenomioza difuză, cel mai frecvent întâlnită, adenomioza chistică, adenomioza focală, din această categorie făcând parte adenomiomul

Tratamentul adenomiozei se împarte în: 

• tratament conservator, pentru gestionarea simptomelor ce constă în folosirea contraceptivelor orale și folosirea dispozitivelor uterine cu eliberare lentă de progesterone
• chirurgical, excizia profundă a țesutului
• histerectomia, că tratament radical al adenomiozei difuze pentru pacientele ce nu își mai doresc sarcini
• rezecția laparoscopică a nervului presacrat