Fibrom uterin

Cele mai frecvente simptome pentru care o femeie cu fibrom uterin se prezintă la medicul ginecolog sunt:

• Sângerari menstruale abundente, cu cheaguri
• Sângerari intermenstruale
• Durere la nivelul abdomenului inferior
• Senzaţia de presiune la nivelul vezicii, micţiuni frecvente
• Senzaţia de balonare abdominală, de presiune rectală

Abordarea tratamentului depinde de anumiți factori:

• Localizarea fibromului
• Severitatea simptomatologiei
• Vârsta pacientei
• Intenția de avea o sarcina
• Mărimea fibromului

Expectativă – prima metodă după confirmarea diagnosticului. Se bazează pe faptul că la menopauză toate fibroamele uterine scad în dimensiuni. Expectativă depinde de mărimea fibromului sau a fibroamelor, simptomatologia și vârsta pacientei.

Tratamentul hormonal – se referă la contraceptivele orale combinate și progestative. Sunt prescrise cu scopul cntrolării sângerărilor anormale, însă au eficacitate scazută.

Hormoni care eliberează gonadotropină (agoniști GnRH) – prin inducerea menopauzei volumul fibroamelor este redus.  Nu este un tratament de perspectivă, nu poate fi prelungit pe termen lung, iar la întreruperea să, volumul fibromului și simptomatologia revin în câteva luni. În plus, este important de știut faptul că efectele adverse sunt semnificative.

Modulatorii receptorilor de progesteron – au aproximativ același efect că și analogii de GnRH, dar cu reacții adverse mai reduse.

Agenții antifibrinolitici (acidul tranexamic) – sunt folosiți în cazul sângerărilor importante.

Antiinflamatoarele nesteroidiene – sunt folosite pentru ameliorarea durerilor.

Intervenția laparoscopică pentru îndepărtarea fibromului uterin implică o serie de mici incizii prin care sunt introduse o cameră și ustensilele folosite pentru îndepărtarea tumorii. Această intervenție nu lasă cicatrice mari, iar recuperarea este ușoară.

Tratamentul chirurgical al fibroamelor este necesar când acestea sunt simptomatice sau de dimensiuni mărite. Miomectomia este un procedeu conservator şi are indicaţii la femeile care doresc prezervarea fertilităţii.

Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor (ACOG) şi de Societatea Americană de Medicină Reproductivă (ASRM) recomandă următoarele criterii pentru stabilirea necesității intervenției:

• fibroame care reprezintă o preocupare semnificativă pen­tru pacientă, chiar dacă sunt asimptomatice
• fibroame cauzatoare de metroragii şi/sau anemii
• fibroame care determină dureri acute sau cronice
• fibroame care produc afecţiuni urinare semnificative
• infertilitate cu deformarea cavităţii uterine sau ocluzie tubară.

Avantajele miomectomiei laparoscopice faţă de miomectomia clasică include:

• reducerea durerii postoperatorii,
• spitalizarea mai scurtă,
• recuperarea mai rapidă,
• reducerea morbidităţii febrile şi a pierderii de sânge.

Această metodă poate reduce riscul de formare a aderenţelor postoperatorii. În comparaţie cu miomectomia abdominală, rezultatele fertilităţii la pacientele simptomatice cu infertilitate pot conduce la rate mai mari ale concepţiei. Mai mult, ruptură uterină după miomectomia laparoscopică este un eveniment rar. Prin urmare, laparoscopia ar trebui să fie abordarea standard pentru miomectomie.

Constă în vizualizarea caviatii uterine cu ajutorul unui dispozitiv numit histeroscop. Histeroscopia poate fi folosită ca metodă de diagnosticare și tratament a fibroamelor uterine, dar și pentru următoarele afecțiuni:

Polipilor endometriali/ fibrom submucos – diagnosticul și îndepărtarea acestora

• Sinechiilor uterine (Sindrom Asherman) – benzi de țesut cicatricial ce se formează în interiorul uterului și pot duce la tulburări de menstruație și la infertilitate
• Septurilor uterine – reprezintă o malformație uterină care poate fi corectată histeroscopic
• Sangerarilor uterine anormale – histeroscopia identifica cauza și oferă și modalitatea terapeutică (ex. ablația de endometru – excizia histeroscopica a mucoasei uterine pentru a rezolva anumite cauze de sângerare uterină anormală)

Ultrasonografia focalizată de înalta intesitate este o procedura termoablativa, non invazivă, aplicată transcutanat. Această procedura a ultrasunetelor focalizate este folosită încă din 1940 pentru tratarea diverselor patologii tumorale benigne și maligne. Metodă este non ionizanta și nu interferează cu funcția organului asupra căruia se intervine.

Procedura aprobată de FDA (Federal Drug Administration) în 2004, reprezintă focalizarea ultrasunetelor și creșterea rapidă a temperaturii peste 60 grade C cu scopul necrozarii și dezintegrării masei tumorale. Concentrația ridicată de energie într-un focar elipsoidic foarte mic pentru a crea zone discrete de necroză tisulara garantează integritatea țesutului adiacent, cât și a structurilor dintre sursă de energie și țesutul țintă. Această procedura se poate face în ambulatoriu, cu sedare ușoară. Disconfortul este minim, pacienta fiind monitorizată atent pe tot parcursul intervenției.

Indicațiile pentru tratamentul HIFU sunt practic aceleași că și pentru îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor. Excepție făcând masele tumorale de dimensiuni mari (15-20 cm), pentru care este necesară intervenția chirurgicală.