Aceasta este fraza pe care o aud din ce în ce mai des de la pacientele cu endometrioză profundă. Recent, o pacientă mi-a povestit că a mers la cinci medici diferiți, fiecare recomandându-i aceeași soluție drastică: îndepărtarea completă a organelor reproductive. După o anamneză amănunțită a cazului său, i-am explicat că această intervenție nu este necesară și că, printr-o excizie corectă a leziunilor endometriozice, poate avea un prognostic foarte bun și o îmbunătățire semnificativă a calității vieții.
Endometrioza profundă este o afecțiune complexă care necesită o abordare terapeutică personalizată. În ciuda severității simptomelor, îndepărtarea completă a organelor reproductive nu este întotdeauna soluția optimă. Este foarte important ca decizia terapeutică să fie fundamentată pe o evaluare detaliată a fiecărei paciente, luând în considerare factori precum vârsta, severitatea simptomelor, dorința de a avea copii și istoricul medical.
Acest exemplu ridică o întrebare esențială: când și de ce sunt recomandate astfel de intervenții radicale și, mai ales, sunt ele cu adevărat soluția optimă?
Endometrioza: O afecțiune complexă, o abordare personalizată
Endometrioza este o boală cronică, inflamatorie, caracterizată prin prezența țesutului endometrial în afara cavității uterine. Aceasta poate afecta ovarele, trompele uterine, peritoneul, dar și organe precum intestinul, vezica urinară sau ureterele. În funcție de localizare și severitate, endometrioza poate fi superficială sau profundă.
Decizia asupra tratamentului trebuie luată în urma unei evaluări medicale complexe, care include:
- 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐭 𝐜𝐥𝐢𝐧𝐢𝐜 𝐬̦𝐢 𝐞𝐜𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 – pentru a depista posibile leziuni suspecte;
- 𝐈𝐦𝐚𝐠𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐬𝐚𝐭𝐚̆ (𝐑𝐌𝐍 𝐩𝐞𝐥𝐯𝐢𝐧 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐨𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐞𝐧𝐝𝐨𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢𝐨𝐳𝐚̆) – pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea extinderii bolii;
- 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥 𝐬̦𝐢 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐭𝐨𝐦𝐚𝐭𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐚 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐞𝐢 – durerea cronică pelvină, infertilitatea, sângerările anormale și disconfortul sever fiind criterii esențiale în stabilirea tratamentului.
Chirurgia conservatoare vs. chirurgia radicală
În cazurile de endometrioză profundă, intervenția chirurgicală poate fi necesară. Însă, scopul principal ar trebui să fie 𝐞𝐱𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐭𝐚̆ 𝐚 𝐥𝐞𝐳𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐥𝐯𝐢𝐧𝐞.
Recomandările medicale actuale susțin că:
- 𝐎𝐯𝐚𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐦𝐢𝐚 (𝐢̂𝐧𝐝𝐞𝐩𝐚̆𝐫𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐯𝐚𝐫𝐞𝐥𝐨𝐫) – se recomandă doar în cazul chisturilor endometriozice foarte mari, multiple sau recidivante, atunci când nu mai există suficient țesut ovarian sănătosț
- 𝐇𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐦𝐢𝐚 (𝐢̂𝐧𝐝𝐞𝐩𝐚̆𝐫𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐭𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢) poate reprezenta o opțiune în cazurile de adenomioză severă, cu simptome persistente care nu răspund la tratamentele medicamentoase, sau atunci când uterul este afectat de fibroame asociate;
- 𝐄𝐱𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐥𝐞𝐳𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐞𝐧𝐝𝐨𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢𝐨𝐳𝐢𝐜𝐞 este prima opțiune pentru pacientele cu endometrioză profundă, fără a recurge automat la histerectomie și ovarectomie.
În cazul endometriozei ovariene, abordarea chirurgicală urmărește conservarea cât mai mult posibil a țesutului ovarian sănătos.
De ce persistă mitul că „menopauza vindecă endometrioza”?
În trecut, exista convingerea că endometrioza dispare odată cu oprirea funcției ovariene. Această idee își are originea în observațiile medicului John Sampson, care afirma: „𝐬𝐩𝐞𝐫 𝐬̦𝐢 𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐩𝐭 𝐜𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐨𝐯𝐚𝐫𝐢𝐞𝐧𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐞𝐳𝐞 𝐚𝐭𝐫𝐨𝐟𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐚̆𝐫𝐮𝐢 𝐭̦𝐞𝐬𝐮𝐭 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐥𝐚̆𝐬𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐩𝐞𝐥𝐯𝐢𝐬.” Pornind de la această ipoteză, s-a răspândit ideea că menopauza ar putea vindeca boala, însă cercetările moderne au demonstrat că leziunile endometriozice pot persista chiar și în absența producției hormonale ovariene.
Astăzi, însă, știm că această teorie este falsă.
- Leziunile endometriozice pot rămâne active chiar și în absența ovarelor, fiind influențate de estrogenii produși de alte țesuturi (suprarenale, țesut adipos);
- Pacientele aflate la menopauză sau cele cărora li s-au îndepărtat ovarele pot continua să aibă simptome;
- Endometrioza extragenitală (intestinală, diafragmatică, urinară) nu dispare odată cu îndepărtarea organelor reproductive.
Tratamentul corect: o decizie informată și personalizată
În fața unui diagnostic de endometrioză profundă, pacientele trebuie să fie informate corect și să beneficieze de o abordare terapeutică individualizată. Chirurgia radicală nu ar trebui să fie prima opțiune, mai ales în cazul pacientelor tinere sau a celor care doresc să își păstreze fertilitatea.
Este important de menționat că, deși histerectomia și ovarectomia au fost considerate în trecut soluții definitive pentru endometrioză, studiile recente arată că simptomele pot persista chiar și după aceste intervenții. Leziunile endometriozice pot continua să afecteze alte organe din pelvis și abdomen, chiar și în absența uterului și ovarelor.
Tratamentul endometriozei profunde trebuie să fie individualizat, având ca obiectiv principal excizia completă a leziunilor și conservarea funcției reproductive, acolo unde este posibil. Colaborarea cu un specialist experimentat în chirurgia endometriozei este esențială pentru a asigura cele mai bune rezultate terapeutice și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientelor.
O excizie corectă a leziunilor endometriozice, realizată de un chirurg experimentat, poate aduce rezultate remarcabile în controlul durerii și în îmbunătățirea semnificativă a calității vieții.
În concluzie, „𝐚 𝐬𝐜𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐨𝐭” 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐨𝐭𝐝𝐞𝐚𝐮𝐧𝐚 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐚 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞, iar pacientele ar trebui să fie încurajate să caute o a doua opinie medicală și să opteze pentru tratamente personalizate, bazate pe pe cele mai recente dovezi științifice.
