
„Am endometrioză sau adenomioză? Sau le pot avea pe amândouă?”
Confuzia pacientelor este firească. Endometrioza și adenomioza pot produce simptome asemănătoare, pot fi influențate de hormonii ovarieni și pot afecta semnificativ calitatea vieții. Totuși, nu sunt aceeași boală.
Diferența cea mai simplă este legată de locul în care apar modificările. În endometrioză, țesut asemănător endometrului se găsește în afara uterului și poate afecta peritoneul, ovarele, ligamentele uterine, intestinul, vezica urinară sau alte structuri. În adenomioză, modificările sunt localizate în peretele muscular al uterului, miometrul.
Pentru pacientă însă, această definiție spune doar o parte din poveste. Mult mai important este să înțelegem de unde provin simptomele și dacă există una sau ambele afecțiuni, pentru că această informație poate modifica strategia de tratament.
De ce endometrioza și adenomioza se confundă atât de ușor
Dacă ne uităm doar la simptome, există o zonă importantă de suprapunere.
Ambele afecțiuni pot provoca menstruații dureroase și durere pelvină. Ambele pot influența viața sexuală și fertilitatea. Iar atunci când durerea există de mult timp, pacienta nu poate identifica întotdeauna unde începe exact sau ce structură o produce.
Există însă anumite manifestări care ne pot orienta.
Adenomioza este frecvent asociată cu menstruații dureroase și abundente, uneori cu cheaguri, precum și cu senzația de presiune sau greutate în pelvis. Unele paciente descriu impresia că uterul „doare” sau că abdomenul inferior devine foarte sensibil în perioada menstruației.
În endometrioză, tabloul poate fi mai variat. Pe lângă durerea menstruală pot apărea durere profundă la contact sexual, durere la defecație, simptome digestive ciclice, simptome urinare sau durere pelvină între menstruații.
Acestea sunt însă orientări, nu reguli. Nu putem spune că o pacientă cu sângerări abundente are automat adenomioză sau că durerea la contact sexual demonstrează endometrioza.
Tocmai de aceea evaluarea trebuie să privească întregul tablou clinic.
Adenomioza este în uter, endometrioza este în afara lui
Este diferența anatomică de bază dintre cele două afecțiuni.
În adenomioză, structuri asemănătoare endometrului se găsesc în interiorul miometrului, stratul muscular al uterului. În timp, acest lucru poate modifica arhitectura peretelui uterin. Miometrul poate deveni neomogen, uterul poate crește în volum, iar contracțiile uterine pot deveni mai dureroase.
Endometrioza se dezvoltă în afara cavității uterine. Poate exista superficial pe peritoneu, poate forma endometrioame ovariene sau poate infiltra profund structurile pelvine.
Diferența explică și de ce tratamentul chirurgical este diferit.
În cazul endometriozei, leziunile aflate în afara uterului pot fi excizate chirurgical atunci când există indicație. În adenomioza difuză, situația este diferită: modificările se află în musculatura uterului și nu există întotdeauna o limită clară între țesutul afectat și cel sănătos.
De aceea nu putem aborda chirurgical adenomioza după același principiu după care tratăm endometrioza.
Poți avea endometrioză și adenomioză în același timp?
Da. Cele două afecțiuni pot coexista.
Această asociere este importantă pentru că poate explica de ce unele paciente au un tablou de simptome mai complex sau de ce un singur tratament nu rezolvă toate problemele.
De exemplu, o pacientă poate avea endometrioză profundă responsabilă de durerea la contact sexual și de simptomele digestive, dar în același timp poate avea adenomioză care contribuie la crampele uterine severe și la sângerările abundente.
Dacă tratăm doar una dintre cele două componente, o parte dintre simptome poate persista.
Asta nu înseamnă neapărat că tratamentul a eșuat. Poate însemna că durerea a avut de la început mai multe surse.
Este unul dintre motivele pentru care, înaintea unei intervenții pentru endometrioză, evaluarea uterului este importantă. Dacă există semne de adenomioză, pacienta trebuie să știe acest lucru înainte de operație și să înțeleagă ce simptome este realist să se amelioreze după excizia endometriozei și care ar putea necesita o strategie separată.
Cum aflăm dacă este endometrioză, adenomioză sau ambele
Evaluarea începe întotdeauna cu simptomele, dar investigațiile imagistice au un rol foarte important.
Ecografia transvaginală realizată cu atenție poate identifica semne de adenomioză, precum modificări ale structurii miometrului, asimetria pereților uterini, mici chisturi miometriale sau modificări ale zonei joncționale.
Aceeași examinare, atunci când este efectuată după un protocol orientat către endometrioză, poate identifica endometrioame ovariene și multe dintre formele profunde ale bolii.
În anumite situații, RMN-ul pelvin completează evaluarea, mai ales când există neclarități sau suspiciunea unei afectări mai extinse.
Un aspect important este că imagistica trebuie interpretată împreună cu simptomele. O pacientă nu este „mai puțin afectată” pentru că modificările imagistice par discrete și nici nu trebuie tratată agresiv doar pentru că investigația arată modificări mai extinse, dacă acestea nu îi produc probleme și nu există alte indicații.
Tratăm pacienta, nu doar raportul ecografic sau RMN-ul.
Tratamentul este diferit dacă le ai pe amândouă?
Pentru ambele afecțiuni există opțiuni de tratament hormonal care pot reduce durerea și activitatea menstruală, însă alegerea depinde de simptome, vârstă, efectele adverse, dorința de sarcină și răspunsul la tratamentele încercate anterior.
Chirurgia este însă diferită.
În endometrioză, atunci când există indicație chirurgicală, obiectivul poate fi excizia leziunilor și refacerea anatomiei pelvine cât mai mult posibil.
În adenomioză, dacă afectarea este difuză, îndepărtarea completă a țesutului afectat păstrând în același timp uterul poate fi imposibilă. Există anumite situații cu leziuni focale în care se pot discuta intervenții conservatoare, însă acestea trebuie evaluate individual.
Histerectomia este tratamentul definitiv pentru adenomioză, dar nu este automat tratamentul potrivit pentru fiecare pacientă și nu este o soluție pentru endometrioza aflată în afara uterului.
Aici apare una dintre cele mai importante diferențe: îndepărtarea uterului poate trata adenomioza, dar nu înseamnă automat tratarea endometriozei existente în pelvis.
Ce se schimbă dacă îți dorești o sarcină
Atunci când fertilitatea este o prioritate, strategia trebuie discutată cu și mai multă atenție.
Atât endometrioza, cât și adenomioza au fost asociate cu dificultăți reproductive, dar efectul lor diferă foarte mult de la o pacientă la alta. Multe femei cu una sau chiar cu ambele afecțiuni obțin sarcini spontan.
Înainte de a propune o intervenție trebuie să știm vârsta pacientei, rezerva ovariană, istoricul reproductiv, localizarea endometriozei, existența endometrioamelor, severitatea simptomelor și caracteristicile adenomiozei.
Planul trebuie construit în jurul pacientei și al obiectivelor ei reproductive.
Endometrioza și adenomioza nu trebuie privite ca două diagnostice izolate
Pentru pacientă, întrebarea cea mai importantă este „Ce anume îmi produce simptomele și cum le putem trata?”
Uneori răspunsul este endometrioza. Alteori este adenomioza. În multe situații există elemente din ambele boli, iar durerea poate fi amplificată și de alte mecanisme dezvoltate în timp.
De aceea, atunci când o pacientă are deja un diagnostic de endometrioză, dar continuă să prezinte menstruații foarte dureroase și abundente, merită evaluată și posibilitatea adenomiozei. La fel, atunci când o pacientă diagnosticată cu adenomioză prezintă durere profundă la contact sexual, simptome digestive ciclice sau alte manifestări dificil de explicat doar prin patologia uterină, trebuie analizată și posibilitatea endometriozei asociate.
Cele două diagnostice nu se exclud reciproc.
Iar atunci când coexistă, obiectivul nu este să alegem care dintre ele este „mai importantă”, ci să înțelegem contribuția fiecăreia. Abia apoi putem stabili un plan realist de tratament și, la fel de important, putem explica pacientei la ce rezultate se poate aștepta.