Indicații pentru miomectomia laparoscopică

Miomectomia laparoscopică este o tehnică chirurgicală minim invazivă utilizată pentru înlăturarea fibromelor uterine, cunoscute și sub numele de leiomiomuri. Fibroamele uterine sunt tumori benigne frecvente care apar în stratul muscular al uterului (miometru) și care pot afecta semnificativ calitatea vieții femeilor, provocând simptome variate, de la dureri pelvine la infertilitate.

Alegerea metodei chirurgicale adecvate este esențială pentru a obține rezultate optime. Miomectomia laparoscopică reprezintă o soluție inovatoare pentru multe paciente, oferind multiple beneficii comparativ cu procedurile tradiționale.

Ce este miomectomia laparoscopică?

Miomectomia laparoscopică reprezintă o tehnică modernă prin care fibroamele uterine sunt îndepărtate minim invaziv, utilizând un laparoscop. Acest instrument este un tub subțire, dotat cu o cameră video și lumină, care permite chirurgului să vizualizeze cavitatea abdominală și uterul în detaliu. Procedura implică realizarea unor incizii mici prin care se introduce laparoscopul.

Miomectomia laparoscopică oferă numeroase avantaje față de alte tipuri de intervenții, cum ar fi:

Miomectomia abdominală, care implică o incizie mare, care necesită un timp mai lung de recuperare și lasă cicatrici vizibile;
Miomectomia histeroscopică, care este potrivită doar pentru fibroamele localizate în cavitatea uterină (submucoase), având indicații limitate.

Astfel, miomectomia laparoscopică este preferată pentru fibroamele intramurale și subseroase, datorită abordului minim invaziv și rezultatelor estetice superioare.

Când este indicată miomectomia laparoscopică?

Prezența simptomelor severe reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive pentru care femeile optează pentru miomectomie. Fibroamele uterine pot cauza sângerări menstruale abundente și prelungite, ceea ce duce frecvent la anemie. Această stare poate influența semnificativ calitatea vieții, generând oboseală cronică și dificultăți în desfășurarea activităților zilnice. Pe lângă acestea, durerea pelvină persistentă sau senzația de presiune pelvină pot fi debilitante, mai ales în cazul fibroamelor de dimensiuni mari sau situate în zone sensibile.

Un alt factor care determină indicația pentru miomectomia laparoscopică este impactul fibroamelor asupra fertilității. Femeile care încearcă să rămână însărcinate pot avea dificultăți din cauza deformării cavității uterine. Aceste fibroame pot afecta implantarea embrionului sau pot duce la pierderi repetate de sarcină. Prin înlăturarea fibroamelor, miomectomia laparoscopică poate îmbunătăți semnificativ șansele de concepție.

Dimensiunea, numărul și localizarea fibroamelor joacă, de asemenea, un rol esențial în stabilirea indicației pentru această procedură. Miomectomia laparoscopică este ideală pentru fibroamele intramurale și subseroase care au dimensiuni mici și medii. Aceste fibroame sunt mai ușor accesibile pentru excizie și implică un risc minim de complicații. Localizarea lor trebuie să fie adecvată pentru abordul laparoscopic, iar pacientele trebuie să beneficieze de o evaluare preoperatorie detaliată pentru a determina fezabilitatea tehnicii.

Avantajele miomectomiei laparoscopice

Miomectomia laparoscopică prezintă numeroase beneficii pentru paciente, lucru care contribuie la popularitatea acestei metode moderne.

Datorită naturii minim invazive, perioada de recuperare este semnificativ mai scurtă, iar pacientele pot reveni la activitățile zilnice după câteva săptămâniș
Inciziile mici reduc la minimum cicatricile vizibile, ceea ce reprezintă un beneficiu important din punct de vedere estetic.
Infecțiile, hemoragiile și formarea aderențelor sunt mai puțin frecvente comparativ cu metodele tradiționale, lucru care favorizează un risc redus de complicații post-operatorii;
Spre deosebire de alte aborduri chirurgicale, miomectomia laparoscopică permite păstrarea fertilității, fiind ideală pentru femeile care doresc să aibă copii în viitor.

Limitări ale miomectomiei laparoscopice

Deși miomectomia laparoscopică este o opțiune preferată pentru multe paciente, există anumite situații în care această metodă poate să nu fie recomandată sau să fie mai dificil de aplicat.

Fibroamele de dimensiuni mari sau în număr foarte mare reprezintă una dintre limitări. În astfel de cazuri, excizia completă a fibroamelor poate deveni dificilă prin laparoscopie, iar siguranța și eficiența procedurii pot fi compromise. În aceste situații, se poate recomanda o alternativă, precum miomectomia abdominală, care permite o abordare mai extinsă.

O altă limitare importantă o reprezintă localizarea fibroamelor. Fibroamele situate în zone greu accesibile laparoscopic, precum cele aflate în apropierea vaselor mari de sânge sau în partea posterioară a uterului, pot necesita alte metode chirurgicale. De asemenea, tehnica laparoscopică poate fi contraindicată în cazul pacientelor cu aderențe extinse sau alte afecțiuni care complică accesul chirurgical.

Evaluarea preoperatorie și pregătirea pacientei

Evaluarea preoperatorie are scopul de a înțelege situația fiecărei paciente și de a ne pregăti pentru intervenție. Primul pas este realizarea investigațiilor imagistice, dintre care ecografia transvaginală este cea mai des utilizată. Aceasta ne ajută să localizăm fibroamele, să determinăm dimensiunea și poziția lor și să planificăm abordul chirurgical. În cazurile mai complicate, cum ar fi fibroamele multiple sau situate în zone mai greu accesibile, un examen RMN pelvin poate aduce informații suplimentare despre structura uterului și relația fibroamelor cu alte organe.

Analizele de sânge fac parte din evaluarea standard, iar scopul lor este de a verifica starea generală de sănătate a pacientei. Este important să identificăm și să gestionăm orice problemă de sănătate înainte de operație, astfel încât riscurile să fie reduse.

Ca medic chirurg, îmi doresc să explic pe înțelesul pacientei ce presupune procedura, ce avantaje are față de alte metode și care sunt riscurile posibile. De asemenea, discutăm despre perioada de recuperare și pașii de urmat după intervenție. Aceste explicații ajută pacienta să ia o decizie informată și să înțeleagă la ce să se aștepte. Fiecare situație este diferită, iar dialogul deschis permite personalizarea planului de tratament și crearea unui sentiment de încredere între medic și pacientă.

Recuperarea postoperatorie și îngrijirea ulterioară

Perioada de recuperare după miomectomia laparoscopică este mai scurtă decât în cazul altor metode. În general, pacientele revin la activitățile obișnuite în 2-4 săptămâni, dar trebuie să evite efortul fizic intens în primele săptămâni. Durerile postoperatorii sunt moderate și pot fi controlate cu analgezice ușoare.

Întrebări frecvente despre miomectomia laparoscopică

Care sunt opțiunile mele de tratament dacă am fibrom?

Opțiunile de tratament în cazul fibromului includ monitorizarea simptomelor, tratamente medicamentoase, embolizarea, miomectomia laparoscopică sau abdominală, în funcție de dimensiunea și localizarea fibroamelor.

Există mai multe tipuri de miomectomie?

Există trei tipuri principale: miomectomia laparoscopică (minim invazivă), miomectomia abdominală (deschisă) și miomectomia histeroscopică (prin vagin, pentru fibroamele din cavitatea uterină)

Cât durează operația de miomectomie?

Miomectomia laparoscopică durează, în medie, între 2 și 3 ore, în funcție de numărul și dimensiunea fibroamelor.

Cum este recuperarea după miomectomie?

Recuperarea după miomectomia laparoscopică durează aproximativ 2-4 săptămâni, cu disconfort minim și reluarea activităților normale după câteva zile.

Fibroamele uterine pot să revină după miomectomie?

Fibroamele pot recidiva, în special la femeile aflate în premenopauză. Riscul depinde de vârstă, genetică și de alți factori hormonali.

Poți avea un copil după o miomectomie?

Da, miomectomia laparoscopică păstrează uterul și poate îmbunătăți fertilitatea, mai ales dacă fibroamele afectau implantarea sau sarcina.

Voi avea cicatrici după miomectomie?

După miomectomia laparoscopică, cicatricile sunt mici și aproape invizibile, datorită inciziilor reduse. Estetica este superioară comparativ cu chirurgia deschisă.

Bibliografie